Bienvenue!
 
AccueilCalendrierFAQRechercherMembresGroupesS'enregistrerConnexion

Partagez | 
 

 Prietenie, ura si dusmani-Viata obisnuita

Aller en bas 
AuteurMessage
Shin
Lucky baby
Lucky baby
avatar

Numarul mesajelor : 47
Data de inscriere : 18/07/2009

MessageSujet: Prietenie, ura si dusmani-Viata obisnuita   Sam 18 Juil - 15:00

Actiunea incepe undeva in timp, cu 10 ani mai exact.
Era o zi destul de frumoasa de primavara, Hikari Hikadoshi era in spatele casei bunicului sau si se antrena impreuna cu acesta la karate. Era o fetita maruntica si slabuta, cu parul prins in doua codite sus, lungi pana la umeri, imbraca cu o rochita cu bretele de culoare alba. Nu era o imbracaminte prea adecvata pentru un astfel de antrenament, dar nu-si putea permite un kimono, nu avea o situatie sociala foarte buna. Mama ei murise la doua lui dupa bunica sa cu doi ani in urma cand ea avea doar 4 ani, iar tatal ei era plecat in strainatate la munca ca sa-i poata asigura ei un viitor si sa nu duca niciodata lipsa de nimic, dar ii era foarte greu si nimeni nu-i ajuta. Ea ramasese in grija bunicului sau in varsta de 78 de ani. Desi atat de batran inca o putea antrena si mai mereu ii povestea despte trecutul sau glorios, fusese cel mai mare antrenor de Karate din stat si, bineinteles, si unul dintre cei mai mari luptatori. Acum era la pensie si avea grija de nepoata lui de 6 ani.
Ii era greu sa o tina la scoala, fetita era in clasa I, dar nu ar fi putut sa conceapa ca Hikari sa nu mearga la scoala si sa nu aiba o copilarie fericita si cat se poate de normala asa ca facea mari sacrificii ca sa o tipa in scoala.
Pe poarta casei lor intra un om gras, imbracat intr-un costum negru, insotit de un copil cu un an mai mare decat Hikari.
-Hitori! il striga pe batran barbatul.
Batranul se apropie sfios de el, stia cine era si ce vroia de la el asa ca nu indraznea sa-i zica nimic. Hikari a venit spre bunicul ei, dar acesta i-a facut semn sa se indeparteze.
-Ce doriti domnula Kamamura? intreaba sfios batranul.
-Hitori, acesta este nepotul meu Kazu, fiul cel mai mic al surori mele, ea m-a trimis cu el la tine. Vrea sa-l antrenezi sa fie cel mai bun luptator de karate din intreg statul.
-Sigur, doar ca va trebui sa stabilim o ora la care...
-Nu intelegi Hitori?! Vreau sa-l antrenezi numai pe el! Pe nimeni altul!
-Dar domnule, ma tem ca nu...
-Nu acept scuze! te vei muta la casa surorii mele si zilnic il vei antrena doar pe Kazu! se rasti omul la el.
-Bunicule....ma vei lasa singura? intreaba Hikari care statuse scunsa dupa un pom si auzise totul.
-Nu te baga copilo! striga Kamamura la ea.
-Nu-mi este teama de dvs! Bunicul m-a invatat sa lupt si...
Nu reuseste sa termine fraza caci se trezeste ca primeste o palma peste fata de la bunicul ei.
-Bunicule...sopteste trista fetita.
-Nu te voi lasa singura Hikari! Te voi lua cu mine! ii spune bunicul imbratisad-o.
-Buna alegere! oricum aveam nevoie de o servitoare noua! spune Kamamura razand.
-Nu voi acepta asta! striga bunicul.
-Vei fi obligat! Iti voi lua casa aceasta casa la fel cum am luat-o si pe cea a ficei tale si nu ma vei putea opri! vei fi obligat sa iei copilul cu tine! daca nu vrei sa ajunga vreo cersetoare! ii spune d-nul kamamura batranului hitori.
-imi pare rau, Hikari! I-am promis mamei tale ca voi avea grija de tine si nu voi lasa sa ti se intample nimic rau, dar ma tem ca mi-am incalcat promisiunea.... ii spune bunicul cu lacrimi in ochi.
Micuta Hikari ii pune mana pe fata si ii zice:
-Nu ai incalcat-o bunicule. Vei avea grija de mine si totul va fi bine.
Din acel moment s-au mutat la casa doamnei Sakurao Nana, mama micutului Kazu. Aceasta era o femeie mai buna decat fratele ei si i-a dat o camera draguta lui hikari ca sa nu doarme cu bunicul ei. in schimbul acestei camere fetita trebuia sa mature si sa spele pe jos in fiecare dimineata. Pe bunicul ei nu prea il vedea, treeceau saptamani intregi fara sa il vada si ii lipsea mult, dar nici nu vroia sa o vada, era slaba si mai mereu cu pantalonii sau rochita, depinde de ce purta duce si ii era atat de frig iarna, avea mereu bataturi in palme, iar zambetul ei minunat de pe chip disparuse.
Peste doi ani, cand Kazu a plecat intr-o excursie de 3 luni in jurul lumii, in vacanta de vara, Hitori a putut sa o antreneze pe hikari si sa o vada in ce stare era.
-Hiraki? Micuta mea Hikari? Chiar tu esti? intreaba batrunul nedumerit gasind-o pe fetita in genunchi pe un cordidor lung in mana cu o carpa.
Hikari ridica privirea din pamant si il imbratiseaz ape batran. Acesta ii vede manutele pline de bataturi si incepe sa planga.
-Nu plange bunicule! Nu ma dor. Am sa termin imediat si voi veni la tine sa ma antrenezi ca si alta data. ii spune Hikari incercand sa zambeasca.
In acei doi ani de zile adunand toate momentele in care se vazura ar insuam doar doua zile.
Bunicul a antreenat-o pe prcursul celor 3 luni fara oprire. Hikari era mai fericita ca niciodata caci era alaturi de bunicul sau.
Dar aceasta fericire nu a durat mult, cele 3 luni au trecut parca in zbor, iar Hikari era iarasi singura. La varsta de 10 ani bunicul ei a murit. Nu stia cum sa faca sa termine mai repede cu treaba si sa para cat mai fericita in fata lui, ca sa nu-l tulbure si mai tare. Insa cu toate astea batranul s-a stins din viata in scurt timp la ora 4 dimineata. Hikari a fost distrusa timp de o saptamana numai plansese, dar nu se oprea din munca. Doamna Sakurabo nu vroia sa piarda o servitoare asa ca ea, asa ca i-a permis sa stea si dupa moartea bunicului sau la ei.
Urmatorii 6 ani au trecut greu pentru Hikari, era atat de singura. Nu avea cu cine sa stea de vorba si chiar daca avea prieteni la scoala nu putea sa vorbeasca cu ei decat in timpul pauzelor. Era prietena cu o fata cu parul roz, lung pana la umeri si cret numita Amy. aceasta era cea mai apropiata de ea, dar mai avea si alte amice.
Situatia ei scolara era una destul de buna, invata bine si era cu temele la zi
Revenir en haut Aller en bas
Voir le profil de l'utilisateur
<<Konata-chan>>
Admin
avatar

Numarul mesajelor : 125
Data de inscriere : 12/06/2009
Varsta : 20
Localizare : Undeva...

MessageSujet: Re: Prietenie, ura si dusmani-Viata obisnuita   Sam 18 Juil - 20:36

mie mila de biata hikari. Sad
Revenir en haut Aller en bas
Voir le profil de l'utilisateur http://luckystar.forumz.ro
Shin
Lucky baby
Lucky baby
avatar

Numarul mesajelor : 47
Data de inscriere : 18/07/2009

MessageSujet: Re: Prietenie, ura si dusmani-Viata obisnuita   Dim 19 Juil - 16:37

Pe langa Amy, mai avusese un prieten foarte bun, care se transferase la o alta scoala, cand erau in a-IV-a, s eintelegea foarte bine cu el. Ea, Shin si Amy erau de nespartit, lor nu le pasa ca ea era mult mai saraca decat ei si nu avea haine la moda si noi. Avea un suflet bun si era draguta si asta conta.
Cat despre domnisorul Kazu Sakurabo, el o ura mai mult decat orice pe lume pe Hikari, nu putea sa conceapa ca cel mai bun antrenor de karate din Japonia prefera s ao antreneze pe ea in locul lui. (in timpul vietii) De cand batranul a murit , adica de 6 ani, el nu a mai vrut sa stea la mama sa ci s-a dus sa locuiasca cu tatal sau. Parintii lui divortasera cand el avea 5 ani si pana acum 6 ani a stat la mama sa. Doamna Nana incepuse sa o aprecieze pe Hikari pentru ca ea numai muncea si niciodata nu se plangea cum ca nu ar avea conditi de 5 stele sau ca nu primea mai mult bani, ea cu putinul pe care il avea era multumita. Cu mancarea nu era problema, caci manca cu toate celelalte slugi la masa. Bani ii folosea pentru asi plati scoala si pentru haine. Intr-o zi doamna Nana a chemat-o la ea. Fata a intrat sfioasa in camera si a stat cu capul plecat in fata ei pana cand aceasta i-a vorbit.
-Hikari, se vede ca esti sarguncioasa si ca nu te deranjeaza cat de mult ai de lucru, tu intotdeauna faci o treaba excelenta. ii spune doamne Nana.
Hikari se bucura in sufletul ei ca stapana sa ii vorbea atat de frumos si o aprecia.
-Asa ca asi vrea sa te rog sa faci tu curatenie in camera fiului meu, Kazu. continua femeia.
-Domnul Kazu se intoarce? intreaba oarecum mirata Hikari.
-Da. Se intoarce peste 2 ore asa ca apuca-te cat mai repede de treaba! ii porunceste doamna Nana.
Fata o saluta cu o plecacine, asa erau obligate servitoarele sa faca si apoi iese repede din camera si isi ia ustensilele de facut curatenia, apoi merge in camera tanarului Kazu. Nu era prea fericita ca acesta se intoarce, dar ce putea ea face?
A facut in camera o curatenie de puteai sa lingi podelele, iar geamurile straluceau ca si diamantul de curatenie, nicaieri nu gaseai nici macar un fir de praf. Cand a terminat s-a uitat la ceas si a vazut ca cele doua ore expirasera, asa ca se grabi sa iasa cat mai repede din camera si sa se intoarca in camera ei. Cand sa iasa cu galeata de apa se loveste de Kazu si varza galeata peste acesta. Cand ridica privirea ingheata, si-a dat seama cine era dupa privirea uracioasa, nu stia ce sa faca. kazu nu mai era un copil rasfatat ci un tanar de 17 ani, inalt, solid, cu parul sau negru prins intr-o coada si ochelari la ochi.
-Imi pare rau, domnule! promit sa nu se va mai intampla pe viitor! ii spune fata intinzandu-i o carpa curata.
Kazu se uita la ea era frumoasa, inalta, slaba, cu parul lung si atat de matasos, chipul nu il vazu, dar ii placea ce avea in fata ochilor. Hikari se astepta sa primeasca o palma, dar in schimb baiatul ia ridicat usor capul si a privit-o.
-Esti frumoasa! ii zice cu un ranjet de diavol pe fata.
Fata se sperie si se trage din mana lui. Acesta insa o prinde de mandibula si o saruta puternic pe buze. Hikari il impinge, dar el o arunca in camera lui.
-De ce te opui? o intreaba ranjind.
Hikari il prinde de haine si il arunca intr-un perete si apoi fuge cat o tin picioarele.
-Nemernicul! Am sa-l fac sa plateasca cu varf si indesat!! striga furioasa.
-Proasto! Lasa ca vezi tu cat rau iti pot face! spune furios Kazu. Iti va parea rau ca m-ai respins!
Mama lui vine imediat in camera si il vede tot ud.
-Ce s-a intamplat aici? Cine ti-a facut asta? intreaba doamna Nana.
-O handicapata de slujitoare de-a ta! Ti-am spus sa scapi de toate handicapatele, care nu stiu sa-si faca treaba si sa asculte si sa se supuna!! striga la mama sa.
-Dar am pus pe una dintre cele mai bune sa servitoare ale mele sa se ocupe de camera ta....
-Pe cine?!
-Hikari...
-O proasta mai mare nu gaseai! Uite ce mi-a facut! Daca nu o alungi de aici voi pleca eu!! striga si mai tare la mama sa.
-Dar...
-Acum pleaca, mama! Vreau sa ma schimb!
Imediat dupa asta, doamna nana pleaca din camera fiului sau si merge la Hikari pe care o gaseste nervoasa scriindu-si temele.
-Hikari! Nesocototio! Cum ai putut sa arunci cu apa pe fiul meu?!
-Fiul tau ti-a spus ce a facut?! intreaba furioasa fata. De prea mult timp isi suprimase aceasta furie si acum rabufni-se.
-Cum indraznesti sa-mi vorbesti asa?! Sa pleci imediat de aici! ii ordona doamna Sakurabo.
-Cu mult placere! ii zice fata furioasa incepand sa-si stranga lucrurile.
Doamna Nana a stat langa ea pana a terminat cu tot sa fie sigura ca pleaca, nu avea multe de strans. Cand a terminat si a vrut sa plece stapana sa a intrebat-o ce i-a facut fiul sau.
-Intreaba-l pe el, daca chiar vrei sa stii!
Si a plecat fara ca macar sa-si ia ramas bun. Indurase prea mult toanele ei si ale fiului sau, iar ceea ce se intamplase acum a pus capac la toate. Nu stia unde sa se duca sau unde va gasi o slujba, intr-un tarziu s-a hotarat sa mearga la Amy, prietena ei.
A batut usor la usa si aceasta i-a deschis.
-Hikari? Ce este cu tine aici? Si mai ales ce este cu bagajele acestea? o intreaba uimita.
-M-a dat afara!
-Doamna sakurabo? de ce?
Amy o pofteste inauntru si merg in camera ei.
-Poti sa-mi spui acum. ii zice lui Hikari.
-Stii cat de urat s-a comportat tot timpul cu mine. Azi de dimineata m-a chemat la ea sa imi spuna ca idiotul de fi-su se intoarce si sa-i fac eu curat in camera, am facut intocmai si chiar cand sa plec m-am intalnit la usa cu netremnicaul de Kazu si din gresala am varsat apa din galeata pe el. Mi-am cerut scuze, dar el vroia altceva de la mine! Porcul nenorocit!! ii spune furioasa Hikari.
-Ce anume? intreaba Amy.
-M-a satutat brutal si m-a aruncat in camera lui...analizeaza si tu!
-Hai ca nu-i asa de rau!
-Cum adica nu este?! Amy, tu te auzi ce spui? Gandesti ce spui?! o intreaba cupronsa de furie Hikari. Porcul acela a vrut...
-Stiu ce a vrut! Si nu trebuie sa tipi la mine! Si eu m-am sarutat cu iubitul meu si nu a fost asa de rau pe cat dramatizezi tu! Si nu mi-ar fi teama de el orice ar face.
-tu, dar nu si eu, eu sunt altfel.
-Stiu... ii zice Amy mangaind-o pe frunte. Acum stai aici linistita...norocoaso..
-De ce imi spui norocoasa? Toata viata mea este un intreg ghinion! Nu am familie, de tata nu mai stiu nimic, iar acum magarul asta!
-L-am vazut si eu pe Kazu si arata foarte bine, esti norocoasa ca s-a uitat la tine, e frumos, sarmant, cu bani! incearca sa-i ridice moralul Amy.
-Nu consider asta noroc...si in plus eu il urasc pe acest copil plin de fite si rasfatat!
-Bine. Odihneste-te! Ma duc sa-i spun mamei ca dormi la mine.
Dupa ce Amy a iesit din camera, Hikari s-a intons pe pat pe spate si privea pe geam.
-Ce m-ai noroc...nu pot sa-mi dau seama ce vede ea bine in toate acestea...gandi Hikari.
Amy nu s-a mai intors in camera, iar ea a adormit la prietena sa in camera.
Dupa aprximativ doua ore Amy se intoarce chicotind cu prietenul ei acasa. In fata usii de la camera ei il opreste putin:
-Este Hikari la mine, o chem si pe ea la masa si apoi mergem si noi.
Baiatul a fost de acord. Amy deschide usor usa si o vede pe prietena ei dormind.
-Prietena lui Amy! Haide la masa! striga prietenul lui Amy la Hikari.
Fata tresare si se uita spre cei doi adormita.
-Scuze, Hik, Nobu, este mai traznit si ..nu avut sa te derajeze. se scuza Amy.
-Nu-i nimic...e nepoliticos sa adorm asa.
-Vi si tu la masa? o intreaba Amy.
Hikari le spune sa vine imediat.
Amy il prinde pe Nobu de brat si coboara cu el. Nobu este un baiat inalt, cu parul blond cu tepi, cu cate 3 cercei in fiecare ureche si mai glumet.
In scurt timp a coborat si Hikari in bucatarie, i-a salutat pe toti din incapere si apoi s-a asezat la masa.
-Ma bucur sa t cunosc Hikari, eu sunt Layla, mama lui Amy. ii spune o femie marutica cu parul prin intr-un coc si saten la fel ca al ficei sale.
-Si eu doamna Layla. spune Hikari.
Doamna Layla le-a pus la fiecare in farfurie manacarea, dupa masa Hikari s-a oferita sa spele vasele si a mai ramas putin de vorba cu mama lui Amy, in timp ce ea si prietenul ei au urcat in camera sa.
-Care este numele tau complet? o intreaba femeia zambind.
-Hikari Osaki. raspunde fata in timp ce spala vasele.
-Osaki...bunicul tau nu a fost cumva domnul Hitori Tajaki?
-Da, dar de unde stiti?
-Cand am mers ultima data in cimitir am trcut pe langa trei morminte: Hitori Tajaki, Hina Tajaki si Ayumi Osaki. Am vazut-o pe mama ta in poza de pe cruce si acum cand te-am vazut mi-am amintit de ea. O femeie foarte frumoasa si buna. Pacat ca a murit atat de tanara...
Hikari nu a spus nimic, doar incuviinta din cand in cand din cap.
-Despre Kenji ce mai stii? o intreaba Layla.
Hikari tresare, Kenji era numele tatalui sau.
-Nu mai stiu nimic de el de cand a murit bunicul...dar de un deil stiti? intreaba mirata.
-Am fost colegi de clasa.
Dupa ce a terminat cu vasele a intrebat-o pe domna Laya, daca mai are nevoie de ajutor la ceva, daca aceasta i-a raspuns negativ ea vrut sa se duca in camera la Amy.
-Vrei sa iti dau o camera? o intreaba mama lui Amy.
-daca nu va deranjeaza da...raspunde Hikari.
-Du-te dupa bagaj si apoi te voi duce in camera ta.
Hikari pleaca spre camera lui Amy, dar se opreste la usa si se intorce la doamna layla. Nu vroia sa o deranjeze pe Amy cand era cu Nobu.
-Unde sunt bagajele tale? o intreaba femeia.
-Mai intai asi vrea sa vad camera si le aduc eu dupa.
-Cum vrei. Sper sa te simti ca acasa, stiu ce ti s-a intamplat. Urat din partea doamnei Sakurabo sa se comporte asa cu tine. Pe mine nu ma deranjeaza daca vrei locui aici.
-dar pe sotul dvs? intreaba Hikari.
-El vine acasa o data la o luna, nu ii pasa de ceea ce se intampla aici.
Hikari a ramas putin uimita de cat de calma era mama lui Amy cand vorbea despre sotul sau.
Fata a plecat in camera pe care i-a dat-o doamna Layla si apoi si-a luat bagajele dupa ce a plecat Nobu.
Revenir en haut Aller en bas
Voir le profil de l'utilisateur
Contenu sponsorisé




MessageSujet: Re: Prietenie, ura si dusmani-Viata obisnuita   

Revenir en haut Aller en bas
 
Prietenie, ura si dusmani-Viata obisnuita
Revenir en haut 
Page 1 sur 1
 Sujets similaires
-
» Cerere de prietenie
» Viata la tara
» Este frumusetea necesara si suficienta pentru a reusi in viata?
» Lectii de viata sau povesti cu talc
» ZODIA BERBECULUI

Permission de ce forum:Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum
Lucky☆Star :: Coltul nostru :: Fan Fiction-
Sauter vers: